Filatelia este pasiunea celor care colecţionează mărci poştale, tocmai din dorinţa de a descoperi trecutul şi de a pătrunde în locuri, spaţii şi momente istorice inaccesibile. Dacă pentru unii această pasiune este un refugiu colecţionistic, pentru alţii devine domeniu de studiu şi cercetări.

Prima apariție

Prima marcă poștală pusă în circulație a fost celebrul Cap de bour la 22 iulie 1858, urmată de Principatele Unite sau Cuza.

După circulaţia acestei prime serii de timbre, la 1 noiembrie 1858 a fost pusă în circulaţie emisiunea a doua Cap de bour. De această a doua apariţie de marcă poştală se leagă povestea unui exemplar Zimbrulu şi Vulturulu (ziar apărut în secolul al XIX-lea în Moldova), care a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume, datorită faptului că i s-au aplicat opt mărci poştale Cap de bour, din a doua emisiune.

Marca a avut putere de circulaţie numai în Moldova, ultima dată de circulaţie cunoscută fiind 3 mai 1862, la Oficiul poştal din Botoşani. În prezent, în lume, sunt monitorizate 750 de exemplare de Cap de bour din prima emisiune. Dintre acestea, 50 se află în România.

Perioada de pionierat a filateliei româneşti a fost marcată de personalităţi precum: Dimitrie C. Butculescu, Constantin Moroiu, Al. Cantacuzino, Ioan Oteteleşanu. A fost momentul în care tot mai mulţi filatelişti şi negustori pasionaţi s-au organizat în societăţi şi cluburi filatelice.

Dorinţa colecţionarilor de timbre de a comunica eficient şi rapid a dus la apariţia, în 1881, a primei reviste de filatelie din România, Timbrophilo (cu un număr limitat de apariţii, de numai trei numere). Până în 1900 au mai apărut şi alte reviste: Timbrofilul, Monitorul Societăţii Filatelice Române, Der Bukarester Philatelist, Curierul Mărcilor Poştale.

Prima asociație filatelică din țară

Societatea Română de Timbrologie a apărut, în 1891, ca urmare a iniţiativei deputatul Dimitrie C. Butculescu, ales preşedinte al organizaţiei. Dimitrie Butculescu este primul colecţionar român, care a apărut la doi ani după tipărirea primei emisiuni Cap de bour, organizator al primei expoziţii filatelice în propria casă, în decembrie 1891.

Într-o şedinţă, organizată la scurt timp după înfiinţarea organizaţiei, s-a hotărât schimbarea numelui acesteia în Societatea Filatelică Română. Cu această ocazie a fost adoptat şi un statut de funcţionare, „în scopul de a oferi timbrofililor din România un centru de întâlnire şi a-şi concentra forţele“.

În 1894, cu ocazia Expoziţiei Cooperatorilor, din grădina Cişmigiu, a avut loc o manifestare filatelică notabilă, prilej cu care a fost editată o carte poştală, ilustrată în trei nuanţe (roşu, galben şi albastru), creându-se şi prima ştampilă specială (Bucuresci Expoziţie), considerate primele exemplare realizate în ţara noastră.

Expoziţia s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al prinţului moştenitor Ferdinand şi al principesei Maria. Prezent la deschidere, regele Carol I i-a adresat lui Dimitrie C. Butculescu următorul elogiu: „Românul cel mai popular, apostolul patriotismului“.

„Bucureşti 58“ este numele unei expoziţii organizate de Departamentul Poştelor şi Telecomunicaţiilor împreună cu Asociaţia Filateliştilor din România.

1958 a fost şi anul înfiinţării Asociaţiei Filateliştilor din România, care îşi schimbă numele în Federaţia Filatelică Română (FFR), în anul 1990. În 1998 şi în 2004 filatelia românească a organizat evenimente de înaltă ţinută, după care a venit EFIRO 2008, prima Expoziţie Filatelică Mondială desfăşurată în România, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la emiterea primei mărci poştale româneşti, Cap de bour.

Care este profilul colecționarului

„Profilul colecţionarului român şi internaţional este acela al unei persoane cu o vârstă înaintată şi cu o bună pregătire intelectuală. Este un hobby frumos, dar foarte greu, care nu poate fi practicat chiar de oricine. Îţi trebuie anumite calităţi ca să faci filatelie.

În plan internaţional suntem apreciaţi, datorită nivelului ridicat al colecţionarilor noştri s-au câştigat numeroase medalii de aur. Participăm, exclusiv prin forţe proprii, la toate expoziţiile europene şi mondiale care se organizează pe parcursul unui an“, a declarat Leonard Paşcanu, preşedintele FFR.

În ultimii ani tot mai multe persoane tinere au devenit pasionate de colecționarea de timbre.

Filatelia este un hobby foarte personal, a cărui popularitate determinată de flexibilitatea sa față de necesitățile colecționarului. Provocare, informație, prietenie și amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai fascinante hobby-uri din lume, filatelia.

Marca poștală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii și civilizației umane, deoarece, forma și funcția să îi conferă libertate de mișcare și posibilitatea de a transmite informații în toate colțurile lumii.

Pe Filatelia.ro găsiți o gamă largă de clasoare filatelie, accesorii filatelice și timbre.

Ce sunt grăsimile? Care este diferența între grăsimile saturate și cele polisaturate?

Structura chimică a grăsimilor începe cu un schelet de atomi de carbon legați între ei. Acestui cadru, numit glicerol, i se alătură acizii grași, structura devenind o triglicerida.

În grăsime, fiecare atom de carbon se leaga de alt atom de carbon și de obicei și cu atomi de hidrogen sau oxigen. Mulți dintre atomi formează legături cu doi atomi de H2 și cu doi de C. Dacă nu lipsește nici o moleculă de H2 din structura unui acid gras acesta se numește grăsime saturată.

Grăsimile de origine animală, cum ar fi carnea sau produsele lactate, conțin foarte mulți acizi grași saturați, ca și unele uleiuri, cum ar fi uleiul de nucă de cocos și de palmier.

Dacă două sau mai multe molecule perechi de atomi de H2 lipsesc din structura unui acid gras, acesta se numește grăsime polinesturată. Uleiurile de pește și majoritatea uleiurilor din plante, cum ar fi uleiul de floarea soarelui conțin acizi grași polinesaturați.

Oragnismul nostru are capacitatea să sintetizeze acizii grași saturați și nesaturați, dar nu și acizii grași polinesaturați importanți. Aceștia se numesc acizi grași esențiali.

Este grăsimea un lucru rău?

Grăsimea nu este un lucru înnăscut rău, este o componență fundamentală a structurii și funcționării corpului, așa cum sunt și proteinele, amidonul și zaharurile.

Fiecare celulă a corpului conține grăsime într-una din formele sale, dar la început este păstrată sub piele și în jurul organelor și fibrelor nervoase pentru a asigura izolarea și amortizarea șocurilor. Foarte puțină grăsime se află în mușchi. Grăsimea ține pereții celulelor și depune sau transportă vitaminele liposolubilei: A, D,E și K.

Grăsimea este de asemenea o sursă concentrată de energie. Oferă de două ori mai multă energie decât carbohidrații și proteinele. Un gram de grăsime furnizează 9 calorii în timp ce un gram de carbohidrați sau de proteine furnizează doar 4 calorii. Totuși din cauza că grăsimea se digeră greu, ea poate chiar să ne sece de energie.

Trebuie să ne amintim și că din cauza că proteinele păstrate în mușchi sunt mai ușor digerabile, în timpul antrenamentelor, organismul va folosi proteinele ca sursă de energie înainte de a trece la grăsimi.

Majoritatea americanilor consumă mult prea multe grăsimi în alimentația lor. Acest exces este asociat cu o sănătate precară, chiar cu boli cardiovasculare, cancer de sân, obezitate sau diabet. Din cauza că mâncărurile grase conțin puțină apă și ocupa loc relativ puțin, putem mânca mai multe grăsimi fără să ne simțim sătui. Deci este ușor să ne îngrăsăm cu alimentație cu conținut bogat în grăsimi.

Cum să reducem nivelul grăsimilor din corp?

Dieta unei persoane care încearcă să acumuleze masă musculară în timp ce încearcă să și slăbească sau să-și mențină greutatea, nu ar trebui să conțină mai mult de 10% din caloriile zilnice care să provină din grăsimi.

De exemplu, dacă scopul d-voastră este să consumați 3000 de calorii pe zi, limita sugerată de calorii provenită din grăsimi este de 100 (3000 x 0,1). Acest calcul este echivalent cu 33 gr de grăsime.

Aceste grăsimi ar trebui să fie polinesaturate adică, uleiuri de pește sau vegetale. Suplimentar, pentru a crește activitatetea metabolismului, este important să se intensifice și activitatea fizică. Țesutul muscular arde mai multe calorii decât grăsimi – chiar și când ne odihnim – îngăduindu-ne să ne menținem greutatea și să consumăm mai multe calorii.

Pentru ați ajuta organismul la ardearea grăsimilor puteți apela și la suplimente nutritive precum Grenade Thermo Detonator, Grenade Thermo Detonator Stim Free, Grenade Killa Ketones sau chiar L-Carnitină.

Nu uitați în tot acest proces de construire a masei musculare și de proteine, aminoacizi sau vitamine și minerale.

Surse alimentare de grăsimi sănătoase

Grăsimile sunt necesare organismului, întrucât ajută la absorbția vitaminelor solubile în grăsimi (precum vitaminele A, E si K) și întrețin senzația de satietate. Secretul este concentrarea pe grăsimile sănătoase (mononesaturate și polinesaturate) și eliminarea celor nocive (saturate și trans). Sursele alimentare de mai jos furnizează grăsimi din prima categorie.

Găsiți grăsimi bune în:

• pește gras care oferă omega-3, în special somonul, macroul, heringul, sardinele sau tonul;
• semințe de in măcinate;
• semințe precum cele de dovleac, susan, floarea-soarelui;
• fructe de avocado;
• fructe oleaginoase: fistic, alune de pădure sau nuci;
• ulei de măsline;
• ouă;
• fasolea;
• alimente fortificate: pâinea, lactate, cereale integrale, ouă, batoane cu cereale;
• untul din fructe oleaginoase precum untul din nuci și alune.

Articole din același domeniu:

Nutritia: Ce rol au vitaminele si mineralele in alimentatie?

Nutriția: Ce sunt carbohidrații si de ce sunt importanți?

Nutriția: De ce avem nevoie de proteine?

Fie ca o găsești măcinată, sub formă de ulei esențial sau baton, scorțișoara stimulează memoria, încetinește căderea părului și ne ajută să scăpăm și de câteva kilograme în plus. Fiind unul din alimentele cele mai bogate in antioxidanti ne mentine tineretea si combate stresul.

Scorțișoara este de asemenea una dintre aromele preferate în orice sezon și o includem cu drag în ceaiuri, în deserturi și o folosim pentru parfumarea locuinței.

Scoarța de scorţişoară se găseşte în mai multe soiuri, dar cea care ne interesează este scortisoara de Ceylon. Cunoscută încă din antichitate, scorţişoara de Ceylon uimeste cu proprietăţile sale benefice asupra sanatatii si frumusetii oamenilor. Virtuţile sale sunt lăudate atât în lupta împotriva diabetului cât şi ca ajutor pentru persoanele care ţin regim, sau pur şi simplu în banalele stări gripale.

Benefiicile aduse de scorțișoară:

• diminuează tensiunile nervoase și vindecă migrenele;
• reglează nivelul zahărului / glucozei din sânge (glicemia);
• îmbunătăţeşte memoria şi sporeşte atenţia;
• încetineşte procesul de golire a stomacului după fiecare masă;
• ajută în lupta împotriva îmbătrânirii datorate stresului şi redă strălucirea pielii obosite;
• este perfect pentru tratarea răcelilor, guturaiului şi gripei;
• protejează şi calmează gâtul iritat.

Atenție! Femeile însărcinate și persoanele care suferă de hipertensiune trebuie să evite mirosul foarte puternic sau cantitățile foarte mari de scorțișoară.

Ce trebuie să știi despre scorțișoară

Are un conţinut bogat de antioxidanţi, cum ar fi polifenolii. Antioxidanţii protejează corpul de acţiunea radicalilor liberi, de stresul oxidativ al acestora.

Reduce riscul de boli de inimă. Scorţişoara a fost corelată cu un risc redus de boli de inimă, cea mai frecventă cauză de deces prematur la nivel mondial. Ea reduce nivelul colesterolului total, al colesterolului LDL si al trigliceridelor, in timp ce colesterolul HDL (considerat „bun”) ramane stabil.

Are proprietăţi antiinflamatoare. Inflamaţia in corp este incredibil de importantă, însă ea devine o problemă când este cronică (pe termen lung) şi este îndreptată împotriva propriilor ţesuturi din corp.

Poate sa imbunatateasca sensibilitatea la insulină. Vestea bună este că scorţişoara poate reduce dramatic rezistenţa la insulină, ajutând acest hormon extrem de important să îşi facă datoria. Ajutând astfel insulina să îşi îndeplinească funcţia, scorţişoara poate reduce cantitatea de glucoză din sânge.

Are un puternic efect anti-diabet. Scorţişoara este renumită pentru efectele sale benefice în ceea ce priveşte scăderea glicemiei şi are câteva mecanisme care o ajută să facă acest lucru.

Un compus din scorţişoară poate să acţioneze asupra celulelor, mimând efectele insulinei. Acest lucru îmbunătăţeşte foarte mult efectele glucozei asupra celulelor, deşi acţionează mai lent decât insulina în sine. Doza eficientă de scorţişoară care are efecte anti-diabet, conform studiilor, este cuprinsă între 1 şi 6 grame pe zi.

Ajută în lupta contra infecţiilor bacteriene şi infecţiilor fungice. Compusul activ principal din scorţişoară (aldehidă cinamică) poate să ajute la lupta contra multor tipuri de infecţii.

S-a dovedit că uleiul de scorţişoară tratează eficient infecţiile tractului respirator cauzate de fungi. De asemenea, el poate să inhibe dezvoltarea anumitor bacterii, inclusiv Listeria si Salmonella.

Scorţişoara ajuta la scaderea in greutate.

S-a remarcat efectul de „scădere a apetitului”, în principal atunci când simţim nevoia de ceva dulce. Numeroşi nutriţionişti recomandă folosirea unei mici cutii conţinând scorţişoară, vanilie, coajă de portocală, cafea, pe care este suficient să o miroşi pentru a îndepărta nevoie de a ronţăi. Puteţi adăuga şi o picătură de ulei de scorţişoară şi o picătură de ulei de portocală sau mandarină. Puţină pudră de scorţişoară adăugată la ceai va diminua, de asemenea, pofta de mâncare.

Trebuie să știți pentru început că și ciocolata neagră și ciocolata albă conțin unt de cacao și sunt consumate ca desert sau utilizate în produse de cofetărie.

Ciocolata este derivată din fasolea plantei de cacao care este descompusă în lichior de ciocolată, untul de cacao (componenta grăsime) și pudra de cacao (partea fără grăsimi din boabele de cacao măcinate într-o pulbere).

Ciocolata neagră este produsă prin adăugarea de unt de cacao la zahăr și praful de cacao. Spre deosebire de ciocolata cu lapte, ciocolata neagră nu conține lapte.

Ciocolata albă conține numai unt de cacao, zahăr și substanțe solide din lapte, fără lichior de ciocolată sau praf de cacao. Deci din punct de vedere tehnic, ciocolata albă nu este deloc ciocolată.

Iată care sunt diferențele între ciocolata neagră și ciocolata albă

Ciocolata neagră trebuie să conțină cel puțin 35% cacao în substanța solidă și cel puțin 18% unt de cacao pentru a putea fi numită astfel. Cu toate acestea, conținutul de cacao poate fi, și de multe ori este, mult mai mare decat atât, si poate ajunge până la 70% și chiar 85%.

Ciocolata de înaltă calitate are un gust amărui și foarte aromată. Ciocolata neagră este sănătoasă, fiind o foarte bună sursă de antioxidanți cum am mai menționat.

Însă ciocolata albă conține grăsimea din lapte, lapte praf sau lapte condensat, care dau un gust dulce și o textură mai fină.

Ciocolata albă nu este ciocolată din punct de vedere tehnic, deoarece nu conține cacao, ci doar unt de cacao, zahar și lapte. Ciocolata albă trebuie să conțină substanțe solide din cacao, respectiv unt de cacao, în proporție de cel putin 14%, iar lapte și grăsimi din lapte cel putin 3,5%.

Despre valorile calorice pe care le are ciocolata trebuie spus că diferențele între cele trei tipuri sunt mici. Cele mai multe calorii le conține ciocolata cu lapte, 565 calorii. Urmează ciocolata albă, care are 540 calorii și ciocolata neagră cu 65% cacao, care are 535 calorii.

Cea mai „slabă” este ciocolată cu 86% cacao care conține 520 calorii. Diferențele sunt date de concentrația de cacao și de cantitatea de zahăr. Contribuie la stabilirea numărului de calorii și grăsimile din cacao, lapte și alte ingrediente adăugate. Dar un pătrățel de ciocolată are doar 50-60 de calorii.

Unii producători de ciocolată adaugă, de asemenea, grăsimi precum untul sau uleiurile vegetale – ar trebui să evitaţi ciocolata care conţine ulei de palmier. Adeseori, sunt adăugate şi substanţe artificiale, pentru sporirea aromelor şi culorilor.

Aproximativ 10-20g de ciocolată neagră (70% sau, de preferat, 80% substanţă solidă din cacao) pe zi, combinate cu fructe şi nuci, ar fi o alegere foarte bună pentru o gustare sau un desert.

Pe leonidas.store.ro găsiți drajeuri, batoane, tablete și mici delicii din ciocolatată neagră, ciocolata cu lapte și albă pentru toate gusturile. Fă-ți un cadou cu gust sau cumpără pentru cineva drag ție.

Este bine știut faptul că ciocolata neagră sau cu lapte este unul dintre cele mai îndrăgite alimente din lume atât de copii cât și de adulți. Astfel, ne-am gândit să trecem în revistă o serie de lucruri mai puțin cunoscute despre ciocolată, pe care probabil nu le știai și care, credem noi, și se vor părea extrem de interesante. Iată despre ce este vorba:

Cacaoa are un conținut mare de fier

Fierul este necesar pentru formarea hemoglobinei, a unor enzime, precum și a mioglobinei. Acesta mai are și rolul de a vindeca și preveni anemiile, asigură nutriția mucoaselor, secreția gastrică, respirația celulară, ajută la procesul de creștere, mărește rezistența la îmbolnăviri, mai ales la infecții, transportă diferite substanțe chimice implicate în metabolismul energetic, are acțiune antioxidantă, ajută la creșterea armonioasă, asigură funcția reproductivă.

Cacaoa este bogată în magneziu

Magneziul actionează ca factor de creștere, tonic general, regenerator, echilibrant psihic, antidepresiv și tranchilizant, are rol alături de calciu și fosfor în controlul excitabilității musculare și înlesnește metabolismul vitaminei C și al calciului.

Cacaoa este mai eficientă în prevenirea cariilor decât fluorul

Părți din boabele de cacao neutralizează bacteriile din gură și cariile dentare. Cacaoa are un efect anti-bacterial și poate fi folosită cu succes împotriva plăcii și a altor agenti dăunatori.

Cacaoa reprezintă cea mai bogată sursă de antioxidanți din lume

Printre antioxidanții continuți în cantitate mare în cacao se numără polifenoli, catechine și epicatechine. În boabele de cacao există mai mulți antioxidanți decât în vinul roșu, afine, acai, rodii și goji, luate împreună.

Ciocolata a fost consumată pentru prima dată sub formă de băutură

Cacao a fost preparată sub formă de băutură atât în cultura mexicană, cât și în cea aztecă, deși rezultatul nu era deloc asemănător cu ciocolata caldă pe care o cunoaștem în zilele noastre – era o băutură cu gust amărui, care se consuma cu ocazia anumitor ceremonii, ca de exemplu cele de căsătorie. Aztecii au apreciat atât de mult boabele de cacao, încât erau adesea folosite ca monedă de schimb.

Ciocolata are efect energizant

Acizii grași, cum ar fi acidul stearic și acidul palmitic (atât saturați), cât și acidul oleic (nesaturat) ajută la creșterea nivelului de energie, fără riscul de a acumula colesterol, în ceea ce privește cacaoa pură. Atunci când cacaoa este utilizată pentru ciocolată, cantitatea de colesterol pe care o conține depinde de tipul de lapte și alte produse lactate utilizate ca ingrediente.

Ciocolata solidă a fost inventată în Marea Britanie

Magazinul britanic Fry and Sons a inventat ceea ce ei au numit „ciocolată comestibilă” în 1847, prin combinarea untului de cacao cu zahăr și lichior de ciocolată. Astfel ciocolata dulce putea fi consumată și în formă solidă. Tot în Marea Britanie a fost produsă și prima tabletă de ciocolată, de către compania Cadbury, în 1842.

Ciocolata cu lapte a fost creată în Elveția

Nu degeaba elvețienii sunt cunoscuți și în zilele noastre pentru sortimentele lor de ciocolată. Elvețianul Daniel Peter a creat ciocolata cu lapte în 1875 – după opt ani petrecuți pentru a-și perfecționa rețeta. Laptele condensat a devenit ingredientul cheie.

Ciocolata crește imunitatea

Cele două tipuri de flavonoide prezente în ciocolată sunt în principal catechinele și epicatechinele. Ciocolata amăruie are un nivel ridicat de catechine, care stimuleaza sistemul imunitar al organismului uman și astfel contribuie la prevenirea apariției numeroaselor afecțiuni cronice.

Ciocolata poate fi considerată un aliment nutritiv

Atunci când consumi ciocolată de calitate, care conține un procent ridicat de cacao, aceasta poate considerată un aliment nutritiv, cu condiția să fie consumată cu moderație. O tabletă de 100 grame ciocolată neagra, cu un procent de 70-85% cacao, conține 11 grame fibre, fier, magneziu, cupru, mangan, potasiu, fosfor, zinc și seleniu. Bineînțeles, având în vedere că o tabletă întreagă de ciocolată amăruie conține aproximativ 600 de calorii, precum și o cantitate moderată de zahăr, este de la sine înțeles de ce este nevoie de multă moderație.

Există mai multe tipuri de ciocolată

Cea mai comună este ciocolata cu lapte, însă nu este indicată pentru siluetă, deoarece conține adesea mult zahăr și lapte. Ciocolata amăruie, sau ciocolata neagră, după cum mai este numită, este o ciocolată cu un conținut ridicat de cacao, în general de peste 70%.

Ciocolata albă nu este ciocolată în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu conține boabe de cacao. În schimb, poate conține unt de cacao. Așadar, cea mai bună alegere pentru un mic răsfăț dulce o reprezintă ciocolata amăruie, însă fără alte creme, nuci sau fructe.

Sursa: Hardbody

Alte articole de pe ADNEWS

Copiii care se joacă cu piese LEGO dezvoltă abilități practice

Ghid cumpărător: Cum să alegi un set LEGO frumos pentru copilul tău

Câte calorii trebuie să consumi zilnic pentru a arde grăsimi?

Care este rolul și importanța contabilității pentru afacerea ta?